Şcoala Populară de Arte și Meserii Bacău va purta numele dramaturgului Ion Ghelu-Destelnica

Şcoala Populară de Arte şi Meserii din Bacău își va schimba identitatea, urmând să-i preia numele regretatului Ion Ghelu-Destelnica, cunoscut actor, dramaturg și poet, profesor de teatru la această instituție.

„În cei 68 de ani de existenţă a Școlii de Arte şi Meserii Bacău, Ion Ghelu-Destelnica s-a remarcat printr-o muncă de profesorat de peste 30 de ani, legându-şi, astfel, în cel mai convingător mod, numele de Școala de Arte şi Meserii Bacău. De altfel, ca semn de recunoaștere, în anul 1997, Consiliul Local Bacău i-a conferit acestuia titlul de «Cetăţean de onoare al municipiului Bacău», iar, în anul 2006, a acordat numele «lon Ghelu-Destelnica» străzii principale, din care se făcea accesul pietonal către instituţia de cultură”, se arată în referatul de aprobare prezentat la ședința Consiliului Județean Bacău, în care s-a hotărât redenumirea instituției de cultură.

„Anul trecut, s-au împlinit 100 de ani de la nașterea tatălui meu. A fost un om important, așa cum reflectă media, nu doar pentru orașul nostru, ci și pentru județ și, desigur, pentru țară, pe domeniul cultural. Nu-mi rămâne decât să vă mulțumesc pentru această propunere și să mă înclin, cu mâna pe inimă, în fața dumneavoastră”, a punctat Radu Ghelu Destelnica, fiul poetului, prezent la ședința CJ.

Născut în judeţul Ialomiţa, în anul 1922, în comuna Stelnica, Ion Ghelu-Destelnica debutează, în anul 1946,  cu poezie, în revista „Iașul literar”, la 27 de ani (în 1949), devenind membru al Uniunii Scriitorilor. În 1950, câștigă premiul pentru proză, cu nuvela „lon Omu”.

În același an, absolvă Facultatea de Teatru din cadrul Institutului de Artă din Iași, iar, doi ani mai târziu, şi Facultatea de Scenaristică a Institutului de Artă Cinematografică din București. În 1951, Ion Ghelu-Destelnica se mută în Bacău, unde va activa ca actor la Teatrul de Stat, dedicând judeţului nostru întreaga sa carieră. În anul 1961, Ion Ghelu-Destelnica devine profesorul de teatru la Școala Populară de Artă Bacău, peste 100 dintre tinerii care i-au frecventat cursurile devenind, ulterior, actori sau regizori profesionişti.

În anul 1982, se pensionează, dar continuă colaborarea cu Școala Populară de Artă, înfiinţând, la Onești, prima şcoală de teatru din localitate. În anul 1993, la 71 de ani, se retrage de la catedră, iar în anul 1996, i se publică la Editura „Cronica” din Iași, volumul de versuri „Simfonie pe nisip sau bocet pentru moartea planetei”. O parte dintre piesele scrise pentru sertar, în perioada 1972 – 2001, îi sunt publicate în volumul „Simfonia de piatră”, în anul 2001, an la sfârșitul căruia, pe 17 decembrie, trece în nefiinţă.